Învățarea prin observare
Ceea ce mă impresionează foarte mult la copii este modul în care ei ne copiază, cum își doresc sa fie ca și noi și sa facă ceea ce noi facem.
Cum fotografiază mental fiecare gest și context, fiecare emoție și grimasa, fiecare obicei și pasiune.
Văd asta adesea la copiii cu care lucrez, la fiecare dintre cei care participa la ateliere.
De exemplu joaca la bucătărie. Cei mai mulți dintre ei adoră sa petreacă timp printre vasele de jucărie și prefăcându-se ca prepara diverse mâncăruri. Asta face și mama acasă. La marea majoritate dintre noi bucătăria este centrul casei, acolo petrecem cel mai mult timp, peste zi.
Cercetările au arătat că o mare parte din învățarea care are loc în timpul copilăriei este dobândită prin observare și imitație. Pentru copii, cele mai importante modele suntem noi părinții și îngrijitorii acestora, care avem o prezență constanta in viata lor.
Acest tip de învățare se numește învățarea prin observare și este specifică vârstei mici. Copilul preia modele comportamentale observându-i pe cei din jur.
Presupune astfel antrenarea atenției și a memoriei precum și a motivației și cea de a reproduce.
- Atenția: copilul își concentrează atenția asupra acțiunii pe care are să și-o însușească. Eficiența depinde atât de stimul cât și de interesul fata de acesta.
- Memorarea: copilul retine ceea ce vede. Eficiența depinde de capacitatea acestuia de a codifica mental ceea ce vede în scheme ușor accesibile și identificabile.
- Motivația: aceasta sta la baza reproducerii comportamentul.
- Imitația: aici trebuie să existe capacitățile fizice și intelectuale necesare imitării. In cazul celor mici presupune un set de abilități pe care este necesar să și le dezvolte, treptat.
Ce putem face noi ca și părinți:
- Propun sa începem prin a ne reaminti ca singură, informația sau cerința către copil nu v-a influența comportamentul acestuia.
- Este nevoie de revizuirea propriului comportament ținând seama de modul in care răspundem anumitor situatii.
- E nevoie sa luam in considerare felul in care vorbim atât cu copilul dar și cu cei din jurul nostru.
- Este important sa tinem cont de modul in care ne gestionam stresul si frustrarea, cum ne exprimam furia si toate celelalte emotii.
- Este important sa ne concentram asupra a ceea ce noi facem, sa fin atenți sa alegem sa acționăm și nu sa reacționam.
