E furtuna dar suntem impreuna si vom trece si peste asta.

Stiind potentialul copiilor dar vazand si provocarile lor, pe care noi oamenii mari le interpretam ca fiind probleme, si studiind si cautand sa aflu ce anume ii face sa aiba anumite reactii in anumite situatii, as vrea sa intelegem ca starea copilului este influentata intr-o oarecare masura si de starea noastra a parintilor.

Ca sa putem intelege starea celui mic este nevoie ca mai intai sa analizam propria stare in care ne aflam.

Suntem mereu pe fuga, incadrati intr-un program, mereu cu teama ca nu a mancat suficient sau ca nu a dormit cat era nevoie, poate inca nu merge singur in picioare ori doar ce spune cateva cuvinte si acelea aparent neclare.

Suntem incordati si obositi de toate grijile de parinte si nu ne dam seama ca persistam intr-o stare de alerta care nu ne permite sa transmitem copiilor nostri faptul ca sunt in siguranta si ca ii iubim asa cum sunt.

Tonul vocii care are anumite inflexiuni, microexpresiile faciale, pozitia corpului sunt indicii de siguranta pe care le transmitem copilului.

Cand copilul citeste aceste indicii si le traduce ca fiind in nesiguranta, el intra in starea de alerta si anume in stare de “lupta sau fugi”.

In aceste momente va incurajez sa nu puneti presiune si mai mare nici pe voi dar nici pe cei mici. Ei fiind in aceasta stare nu au capacitatea de a fi sociali, rationali, de a intelege si de a răspunde.

Daca aveti pe cineva langa voi puteti cere ajutor, daca sunteti singuri doar cu copilul lasati-va la nivelul lui si oferiti-i suport emotional, empatie si intelegere.