Dezvoltarea independenței copilului mic

Știați că pe parcursul unei perioade de 30 de minute copilul mic își schimbă poziția în medie la fiecare 30 de sec? Iar dacă stă nemișcat nu va sta mai mult de 2 min.

Mișcările care presupun implicarea întregului corp sunt vitale pentru copil în creșterea gradului de independență iar din păcate acestea nu sunt satisfacute așezând copilul/ bebelușul timp îndelungat într-un scaun, cărucior sau pătuț prea mic ori oferindu-i jucării ce-i depășesc nevoile etapei sale de dezvoltare.

În abordarea copilului, printr-o minimă intervenție și minimă stimulare din partea adultului, pentru dezvoltarea autonomiei, independenței și a abilitaților motorii a celor mici este recomandat să țină cont de:

1. Crearea unui mediu, spațiu care să prezinte siguranță și să fie suficient de încăpător încât să îi ofere celui mic posibilitatea de a se mișca liber.
2. Respectarea individualității fiecărui copil în parte în funcție de dezvoltarea și achizițiile motorii din acel moment (cu excepția problemelor sesizate medical).
3. Punând în jurul copilului în mod progresiv diferite materiale, jucării potrivite nevoilor lui de dezvoltare și care îi provoacă plăcere.
4. Pentru a-l face pe copil conștient de realizările sale și pentru a-l ajuta în dezvoltare se va vorbi cu acesta ușor, rar și cu cuvinte simple.

Fiecare deprindere de a-și ridica capul, de a se rostogoli de pe burtă pe spate și invers, sau de a merge de a bușilea este construită pe cea anterioară și care nu v-a apărea înaintea celeilalte pănă cea din urmă nu va fi perfect stăpânită. Cu alte cuvinte lăsat liber în mișcare bebelușul/ copilul mic nu v-a sări peste etapele de dezvoltare motorie. Un bebeluș nu este pus în șezut până nu se va pune singur în această poziție. Etapele se suțin una pe alta și contribuie la întărirea sentimentului de încredere în sine.

Toate acestea ii oferă copilului o bază stabilă permițândui să evolueze motric fără anxietate sau lipsa siguranței. Vom observa că odata ce copilul are suficient timp la dispoziție, nu este grăbit, și are suficient spațiu de explorare, nu este îngrădit, pentru a-și extindea bilitățile motorii în propriul său ritm de dezvoltare tot ceea ce va face va avea o motivatie intrinsecă. Va fi interesat, curios, va depune efort conștient, va avea tot mai multă răbdare și atenție.

Etapele de dezvoltare și activitățile potrivite acestora:

0-4 luni:

• în această perioadă întâlnim activități spontane, libere dar mai mult statice, fără deplasare,
• își descoperă mâinile și piciorușele pe care le bage în guriță,
• ceva mai târziu încep tot mai mult să își miște capul și mânuțele să își controleze ceva mai ușor mișcările mâinilor și le urmăresc cu privirea.

4- 8 luni:

• este perioada mersului de a bușilea, a mișcării, a deplasării pe burtică sau folosindu-se de brațe și piciorușe deodata,
• au nevoie de o varietate de jucării care să-i înconjoare de diferite texturi și forme dar și zornăitoare.
• tot ce asezăm în preajma copilașului trebuie să fie sigure și să-i ofere posibilitatea de a înțelege cauza și efectul a ceea ce aude sau vede (zornăitoare, jucarii cu magnet etc.)

7- 14 luni (1 an și 2 luni):

• se deplasează cu tot mai mare ușurință de-a bușilea și sunt în procesul de învățare a menținerii echilibrului.
• jucăriile utile în această perioadă sunt: boluri de plastic sau lemn, o pernă mare rotundă care să poată fi escaladată dar și un taburet (sau ceva asemanator) cu capac în care să poata intra și ieși.

14 luni- 24 luni (2 ani) :

• multă activitate de motricitate fină: stivuire, umplere, golire, dar și motricitate grosieră: deplasare, cățărare, salt, alergare.
• este perioada în care întâmpină multe greutăti, multe provocări în explorare, – merg în picioare, se cațăre sau împing diferite obiecte sau jucarii de dimensiuni mai mari,
• cară sacoșe cu jucării adunate chiar de ei, sau diferse recipiente mari și grele,
• adultul este de dorit să își facă simțită prezenta ușor și discret, fără a interveni în joaca copilului.

24 – 36 luni (2-3 ani):

• apare jocul simbolic mai pregnant, jocurile de rol, imită tot mai mult adultul, iar obictele pot deveni ușor bucurii personale,
• apare tot mai mult nevoia de a avea un lucru personal,
• este categoria de vârstă cea mai dinamică și au nevoie de multă mișcare,
• limbajul este utilizat în comunicare tot mai mult (a spune ceva concret),
• jocul devine o activitate de socializare, încep să se joace împreună însă nu pentru o perioada lungă.